Adaugă Newsin.ro ca sursă preferată în Google
După 40 de ani, multe femei observă o schimbare neașteptată: talia începe să se mărească, chiar dacă greutatea nu se modifică semnificativ. Această schimbare nu este doar o consecință a alimentației sau a sedentarismului, ci este influențată de schimbările hormonale și metabolice din perioada de tranziție către menopauză. Schimbările hormonale din perimenopauză și menopauză pot influența locul în care organismul depozitează grăsimea, chiar și atunci când greutatea corporală nu crește semnificativ.
Rezumat:
Creșterea grăsimii abdominale și riscurile pentru sănătate
Creșterea circumferinței abdominale este o schimbare frecvent observată de multe femei după 40 de ani. Uneori, kilogramele în plus apar treptat, alteori talia se mărește chiar dacă greutatea totală nu se modifică semnificativ. Fenomenul nu este doar o consecință a alimentației sau a sedentarismului, ci este influențat de schimbările hormonale și metabolice din perioada de tranziție către menopauză.
Un rol important îl are scăderea nivelului de estrogen, hormon implicat în reglarea metabolismului și a distribuției țesutului adipos. În paralel, înaintarea în vârstă este asociată cu pierderea masei musculare și reducerea consumului energetic. Combinația dintre aceste procese poate favoriza acumularea grăsimii în jurul taliei și, mai ales, în interiorul abdomenului, în jurul organelor.
Grăsimea viscerală este activă metabolic și este asociată cu rezistența la insulină, hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare. Nu toată grăsimea abdominală are aceleași caracteristici și nici același impact asupra sănătății. Grăsimea subcutanată este depozitată imediat sub piele, în timp ce grăsimea viscerală se află în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne.
Diferența este importantă deoarece țesutul adipos visceral are o activitate metabolică intensă. El eliberează acizi grași și substanțe implicate în procesele inflamatorii, influențând sensibilitatea organismului la insulină și metabolismul glucozei și al lipidelor. Acumularea excesivă de grăsime viscerală este asociată cu un risc crescut de diabet de tip 2, hipertensiune arterială, dislipidemie, boli cardiovasculare și ficat gras asociat disfuncției metabolice.
Un studiu publicat în 2026 a analizat diferențele de compoziție corporală dintre femeile aflate în premenopauză, perimenopauză și postmenopauză. Rezultatele au indicat că femeile aflate în postmenopauză aveau, în medie, mai puțină masă musculară și mai multă grăsime corporală și viscerală decât cele aflate în premenopauză. Suprafața estimată a grăsimii viscerale a fost de 36,4 cm² la femeile aflate în premenopauză, 48,3 cm² în perimenopauză și 55,7 cm² în postmenopauză.
Un alt studiu a arătat că femeile cu obezitate abdominală raportau mai frecvent și mai intens anumite simptome, printre care amețelile, bufeurile și transpirațiile nocturne. Au fost observate și diferențe privind tulburările de somn și palpitațiile. Studiul a identificat, de asemenea, diferențe în frecvența problemelor de memorie și a iritabilității.
Circumferința taliei este un indicator important în evaluarea acumulării grăsimii abdominale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, o circumferință a taliei de cel puțin 80 de centimetri la femei indică un risc cardiometabolic crescut, iar o valoare de cel puțin 88 de centimetri indică un risc și mai mare. Măsurarea se face cu un centimetru de croitorie, în jurul abdomenului, în zona dintre ultima coastă palpabilă și partea superioară a osului șoldului.
Grăsimea viscerală poate fi redusă prin intervenții asupra stilului de viață, dar nu există o metodă prin care organismul să elimine exclusiv grăsimea dintr-o anumită zonă. Exercițiile pentru abdomen pot întări musculatura, însă nu determină, singure, dispariția grăsimii viscerale. Reducerea acesteia presupune o scădere a grăsimii corporale totale și îmbunătățirea sănătății metabolice.
Recomandări pentru menținerea sănătății metabolice
Recomandările International Menopause Society indică modificarea alimentației, activitatea fizică regulată și intervențiile comportamentale drept principalele măsuri pentru prevenirea și gestionarea creșterii în greutate la vârsta mijlocie. Alimentația de tip mediteranean, bazată pe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, ulei de măsline și pește, este asociată cu rezultate favorabile asupra sănătății metabolice.
Un alt element important este aportul de proteine. În condițiile în care masa musculară tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă, o alimentație adecvată în proteine, combinată cu exerciții de rezistență, poate contribui la menținerea musculaturii în timpul procesului de slăbire. Pentru femeile aflate la vârsta mijlocie, recomandările internaționale indică cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână, la care se adaugă două sesiuni de exerciții de forță.
Somnul are, de asemenea, un rol important. Bufeurile, transpirațiile nocturne și tulburările de somn pot afecta calitatea vieții și pot îngreuna menținerea unei rutine de activitate fizică și alimentație echilibrată. Din acest motiv, gestionarea simptomelor menopauzei face parte dintr-o abordare mai amplă a sănătății metabolice.
Terapia hormonală pentru menopauză nu este recomandată ca tratament pentru slăbit. Recomandările International Menopause Society precizează că terapia hormonală este eficientă pentru gestionarea simptomelor menopauzei, dar nu are un efect direct relevant asupra greutății corporale și nu trebuie prescrisă în scopul reducerii kilogramelor.
Una dintre concluziile importante ale cercetărilor recente este că modificările compoziției corporale pot fi la fel de relevante ca modificarea greutății totale. O femeie poate avea un indice de masă corporală în limite considerate normale și totuși să prezintă o acumulare importantă de grăsime viscerală. În același timp, pierderea masei musculare poate face ca greutatea să rămână relativ stabilă, deși proporția de grăsime din organism crește.
Acesta este motivul pentru care evaluarea sănătății femeilor după 40 de ani nu ar trebui să se limiteze la cântărire. Circumferința taliei, tensiunea arterială, glicemia, profilul lipidic și, atunci când există indicație medicală, evaluarea compoziției corporale pot oferi o imagine mai bună asupra riscului metabolic. Schimbarea formei corpului în perioada menopauzei nu este inevitabil sinonimă cu o problemă de sănătate, dar acumularea grăsimii viscerale nu trebuie tratată doar ca o problemă estetică. Identificarea timpurie a riscului și intervențiile adaptate pot contribui la prevenirea unor afecțiuni care devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă.
Vocea din culise
Vocea din culise scrie despre cultură și lume: romane clasice readuse în top de Netflix, Opera Națională la Napoli, opoziția din Venezuela, atacuri asupra rețelei electrice din Ucraina.




