Mangalia a fost ani la rând un oraș care trăia din șantier. Sudori, lăcătuși, montatori, electricieni, ingineri navali, familii întregi care au construit nave pentru toată lumea. În 2026, peste 1.000 dintre ei au primit hârtia de concediere. Pe 9 octombrie, șantierul în care au muncit a fost vândut grupului german Rheinmetall, cu 138 de milioane de euro.
Pentru navaliști, vânzarea nu e o știre economică. E o întrebare dureroasă: ce a mai rămas românesc la Mangalia?
Rezumat:
Cum s-a golit șantierul, an după an
În iunie 2024, când șantierul a intrat în insolvență la cererea Damen Holding, avea 1.453 de angajați. Aproape jumătate, 692, erau deja în șomaj tehnic, arăta Europa Liberă. Salariile pentru primele 18 zile din iunie, aproximativ 800.000 de euro, nu fuseseră plătite, iar cererea de bani din fondul de garantare a salariilor fusese respinsă la acel moment.
La sfârșitul lui februarie 2025, alți 240 de oameni au rămas fără loc de muncă, relata Economedia. În mai 2025, conducerea anunța că salariile se vor plăti în tranșe, potrivit Romania Insider. Oamenii lucrau fără să știe când își vor primi banii.
Pe 28 aprilie 2026, Tribunalul Constanța a declarat falimentul. În mai 2026, lichidatorul a emis notificări de concediere colectivă pentru 1.011 angajați, în două etape. Așa s-a încheiat, pentru ei, o poveste de zeci de ani.
Promisiunile de acum
După vânzare, Guvernul promite locuri de muncă noi. Ministrul Apărării, Radu Miruță, spune chiar că vor fi mai multe decât înainte, potrivit Digi24. Rheinmetall a vorbit încă din mai despre un șantier care, pe termen lung, să dea de lucru pentru câteva mii de oameni, relata Business Forum.
Doar că niciun document cu numărul de locuri de muncă garantate, cu salariile sau cu termenele nu a fost prezentat public. Iar firma care a cumpărat efectiv șantierul, Rheinmetall Real Estate România SRL, a avut în 2025 un singur angajat, conform Săptămânii Financiare.
Laurențiu Gobeajă, liderul sindicatului Navalistul, spune că din aproximativ 1.000 de oameni concediați în această vară, câteva sute ar vrea să se întoarcă. Dar avertizează că fiecare lună de întârziere îi împinge să plece în altă parte. Sindicatul cere garanții scrise privind locurile de muncă, salariile și condițiile oricăror viitoare disponibilizări.
E o cerere simplă: dacă promisiunile sunt reale, să fie puse pe hârtie. Până acum, nu au fost.
Ce a mai rămas românesc la Mangalia?
Terenul, halele, docurile și macaralele sunt acum ale unei firme germane. Navele militare care se vor construi acolo sunt comandate de statul român, prin contractul de 920 de milioane de euro, dar sunt proiectate de NVL, divizia navală a Rheinmetall, și plătite din împrumuturi europene pe care România le va returna. Pentru partea civilă, Rheinmetall discută cu gigantul elvețian MSC, potrivit Maritime Executive.
Statul român, care deținea 51% din șantier, a rămas cu o creanță recunoscută de 86.000 de euro din cele aproximativ 142 de milioane cerute în tabelul creditorilor din august 2024 și cu un proces la Viena cu fostul partener olandez.
Ce a mai rămas românesc? Oamenii. Meseria lor, învățată în zeci de ani, e singurul lucru pe care nu l-a putut vinde nimeni la licitație. Și tocmai pe ei riscăm să-i pierdem, unul câte unul, către șantierele din străinătate, în timp ce în Mangalia se așteaptă semnături.
Un șantier se poate cumpăra în câteva minute la licitație. Oameni care să știe să construiască nave nu se cumpără deloc. Dacă România nu cere garanții acum, pentru navaliștii din Mangalia, nu pentru acționari, atunci peste câțiva ani nici oamenii nu vor mai fi ai noștri.
