Creșterea prețurilor la alimente e influențată și de fenomenele meteo extreme. Efectele vor fi tot mai vizibile, iar experții spun că avem nevoie de o strategie națională. Până când ea apare, familia Oprea, care deține o livadă în Dâmbovița, caută soluții pentru viitorul afacerii.
Rezumat:
Impactul fenomenelor climatice asupra agriculturii
Articolul este realizat într-un proiect jurnalistic organizat de Asociația Media DoR și finanțat de Banca Comercială Română (BCR), în parteneriat cu HotNews, partenerul de publicare al proiectului.
După câteva ore bune de ploaie de vară, peste livezi iese soarele. Ca să ajungi în Aninoșani, Dâmbovița, unde familia Oprea are câteva hectare de pomi fructiferi, străbați o pădure deasă și niște serpentine pe măsură. Pădurea pare nesfârșită, fiindcă se continuă cu sutele de pomi care muncesc să producă fructele pe care le căutăm în piețe și în supermarket.
Până acum, anul a fost unul bun, fără îngheț. E mijloc de iunie și copacii sunt plini de cireșe care așteaptă să fie culese. De câteva săptămâni, însă, plouă mai mult decât e nevoie. “Dacă mai plouă o săptămână, cireșele putrezesc și crapă”, spune Corina Oprea, care se ocupă de afacerea părinților ei din 2020. “Practic, te-ai bucurat că ai cireșii plini, degeaba. Ai pierderi. Pe tot parcursul evoluției unei culturi, poți avea pierderi.”
În ultimii ani, am văzut tot mai des știri despre prețurile mai mari la fructe, în special la cireșe, care au ajuns și la 150 de lei/kilogram, pentru cele de import. În spatele creșterilor nu stă doar inflația pe care o resimțim în general, ci și “inflația climatică”.
Schimbările climatice fac cultivarea fructelor să fie o activitate tot mai imprevizibilă, ceea ce se reflectă și în cât trebuie să plătim pentru un kilogram de mere sau cireșe. Pe lângă îngheț, e grindina: odată lovite, cireșele nu mai arată îndeajuns de bine pentru comerț sau cad din copac înainte să fie coapte. Astfel, producția scade și prețurile cresc: cererea rămâne aceeași, dar oferta e mai mică. Ca să răspundă cererii, pe tarabele piețelor și în supermarketuri apar cireșe de import, cu un preț mult mai mare, din cauza costului cu transportul din țări îndepărtate, precum Chile.
Raportul Starea Climei din 2025 menționa că, deși ar putea exista o ușoară scădere în numărul de ore cu condiții favorabile furtunilor, acestea vor deveni tot mai violente. Asta înseamnă că agricultorii trăiesc cu teama că gheața va lovi frunzele, florile sau fructele din pomi. Pentru familia Oprea, grindina rămâne cea mai mare grijă.
Căldura nu aduce doar secetă, ci alimentează și instabilitatea atmosferică. Când aerul devine mai cald, reține tot mai multă umiditate, care e ingredientul lipsă pentru stârnirea unei furtuni. Din cauza căldurii, însă, norii unde temperatura ajunge la 0 grade Celsius urcă tot mai sus, deci grindina are de parcurs un drum mai lung până la sol.
“Bucățile mai mici, de până în 3 centimetri se topesc până ajung la sol, dar supraviețuiesc bucățile mai mari, de exemplu, cele de 5 centimetri”, spune dr. Bogdan Antonescu, climatolog specializat în fenomene meteorologice extreme. Câteva minute de “furtună cu gheață” pot distruge hectare întregi. “Sunt cam 15 ani de când avem grindină de dimensiuni medii și mari în România, dar în ultimii 5-7 ani au apărut tot mai frecvent”, spune prof. univ. dr. Adina Croitoru, specializată în cercetarea impactului fenomenelor meteo extreme.
Dezafectarea agricultorilor din fața fenomenelor climatice
Deocamdată, agricultorii nu au multe metode de apărare la îndemână, fiindcă grindina rămâne unul dintre fenomenele cele mai puțin studiate. “Ar trebui să mai colectăm date despre grindină încă 15 ani”, spune Antonescu. “E o problemă la nivel global, nimeni nu are un set perfect de date despre fenomen”. Din acest motiv, soluțiile pe care agricultorii le-ar putea folosi ca să-și apere culturile sunt mai puține. Rachetele antigrindină sunt cele mai cunoscute, însă eficiența nu e clar dovedită. “Ca să poți dovedi ce efect au rachetele, ar trebui să poți compara doi nori: unul în care s-a tras și unul în care nu s-a tras. Nu putem face comparația, deci dovezile sunt limitate”, explică Antonescu.
Prof. univ. dr. Teodor Rusu, decanul Facultății de Agricultură din cadrul USAMV Cluj, spune că dacă agricultorii sunt lăsați să găsească singuri măsurile de adaptare, va fi “un eșec din start”. “Dacă înainte puteam spune că din trei ani, unul ar fi secetos, unul normal și unul ploios, în ultimii ani vedem că, din cinci, aproape trei sunt cu probleme și doar unul, doi sunt apropiați de normal. Specialiștii naționali n-au reușit până acum să găsească soluțiile ca să avem o producție constantă.”
În lipsa unor strategii la nivel național, fiecare producător trebuie să găsească, măcar temporar, propriile soluții. “Nu e o afacere de care să te poți lăsa, trebuie să mergi mai departe în fiecare an”, spune și Corina Oprea.
La livezile Crăița Merelor din Aninoșani, familia Oprea a dezvoltat mai multe direcții care să le aducă un venit mai stabil, indiferent de cât de bună e producția anuală.
În 2021 au deschis o pensiune chiar lângă livadă, iar de câțiva ani organizează evenimente pentru școli și familii care vor să învețe cum se cultivă fructele. În timp, evenimentele au devenit motorul afacerii, care le permite să investească în livadă, să-și facă planuri prin care să se adapteze la schimbările pe care și ei le observă de câțiva ani. “Ne gândeam să punem plasă antigrindină peste pomii cu producție intensivă. E scumpă, dar mai limitează puțin pierderile. Am un plan ca în următorii ani să accesăm niște fonduri și poate chiar să fac o seră deasupra lor. Într-adevăr, sunt lucruri costisitoare, dar, cumva, doar așa am putea avea ceva mai multă predictibilitate.”
Înainte să schimbe modelul de business, părinții Corinei și alți pomicultori se descurcau cu greu din banii făcuți doar din vânzarea fructelor. “Trebuia să te împrumuți din ianuarie până în toamnă, când aveai iar recoltă pe care să o vinzi”, povestește Corina. Deși vedem doar produsul final pe tarabe, să crești pomi fructiferi e o muncă de lungă durată și, mai ales în ultimii ani, tot mai costisitoare. Prețurile mai mici din trecut se datorau, printre altele, unui climat mai stabil.
“Toate prețurile creșteau, dar prețul fructelor rămânea la fel”, spune Corina. “Toată lumea are impresia că merele, de exemplu, nu ar trebui să fie scumpe. De parcă mărul crește singur. Nu, la măr muncești din februarie până în noiembrie. De la plantat, tăiat pomii, strâns crengi, tăiat și adunat iarba, stropit, irigat, cules, depozitat, vândut.”
Și la mere, prețul a fluctuat în ultimii ani, iar cele mai mari creșteri au fost anul trecut, din cauza înghețului care a redus producția cu 90%. Dacă acum doi ani, familia Oprea a vândut merele cu 6-10 lei pe kilogram, în funcție de soi, anul trecut prețurile s-au stabilizat la 10 lei. Anul acesta, Corina speră ca prețul să se mențină la 8 lei. “Cheltuielile sunt mai mari decât anul trecut și decât acum 2 ani, mai ales că venim după un an unde nu a fost producție, și, practic, oamenii au mai multe datorii decât au avut încasări”, explică ea.
Consecințele inflației climatice asupra economiei
Anul trecut, BNR anunța că o parte din inflația resimțită în vară se datorează tocmai creșterii prețurilor la fructe. Prețurile alimentelor obișnuiau să se bazeze pe o formulă ceva mai simplă: suma costurilor de producție, transportul și profitul. Studiile economice din ultimii ani arată însă că intră în joc și inflația climatică, variabilă care va avea o pondere tot mai mare în următorii ani.
O analiză recentă a Băncii Centrale Europene despre impactul climei asupra economiilor din regiune arată că șocurile suferite de recolte sunt responsabile pentru 30% din volatilitatea inflației alimentare pe termen mediu în zona euro. Pe scurt, dacă un kilogram de mere costa 10 lei și o grindină de mari dimensiuni a afectat recolta, anul viitor același kilogram ar costa 13 lei, fără nicio creștere a salariilor sau a prețului la benzină.
Faptul că prețurile la alimente depind tot mai mult de schimbările climatice e explicat și în studiul economistului Maximilian Kotz, Global warming and heat extremes to enhance inflationary pressures. Acesta arată că temperaturile extreme nu produc doar distrugeri punctuale, ca uscarea recoltei dintr-un an din cauza secetei. Fiecare grad în plus în termometre face ca producția să fie tot mai mică, ceea ce crește prețul. Mai mult, chiar dacă trece valul de căldură, prețurile nu mai revin la “normal”. Producătorii nu își recuperează niciodată producția pierdută, chiar dacă au investit aceiași bani, așa că trebuie să crească prețurile ca să nu iasă în pierdere.
România nu are un plan concret despre cum se va adapta în fața schimbărilor climatice. Mai mult, suntem în dezavantaj față de alte țări din regiune. “Toată lumea știa ce trebuia să facă. Polonezii, după Al Doilea Război Mondial, au plantat copaci, au făcut perdele forestiere. Și în Germania, Ungaria, Austria, în mare parte, toți au făcut la fel”, spune prof. Rusu. Deși nu sunt una dintre soluțiile “evidente”, perdelele forestiere ar fi fost de ajutor și în fața secetei, dar și pentru grindină și temperaturile extreme. “De exemplu, în zona Aiudului, acum se deschid multe pepiniere, pentru că este un microclimat specific. Acolo există aceste perdele forestiere și contribuie la reglarea temperaturilor. Nu au fost înghețuri sau grindină în zonă”, adaugă prof. Rusu.
În cercetarea despre adaptarea la schimbările climatice, există două concepte esențiale: costul acțiunii și costul non-acțiunii. Costul acțiunii e “nota de plată” pentru toate măsurile de adaptare necesare: irigații, plase antigrindină, culturi noi. “Costul non-acțiunii nici nu există în teoria din România. La grindină e de ajuns un singur eveniment ca să distrugă o întreagă cultură. E mult mai ușor să iei decizia atunci când înțelegi și costul non-acțiunii.”, spune prof. Croitoru.
În aceste condiții, specialiștii sunt de acord că adaptarea nu mai e o alegere, ci o necesitate. “La nivel național, se poate rezolva doar dacă luăm exemplul altor state care au pornit de la nivel de organizare”, e de părere prof. Rusu. Până atunci, măsurile sunt prea lente și nu țin pasul cu ritmul în care se schimbă clima. Lipsa strategiei se răsfrânge în portofelul consumatorilor.
“Prețul fructelor reflectă prețul schimbărilor climatice”, concluzionează prof. Croitoru. “În climatologie se folosește conceptul riscului acceptabil, asumat. E firesc ca un producător să crească prețurile, dacă asta înseamnă că își protejează business-ul pentru următorii ani. Nu mai e o opțiune să te adaptezi, e alegerea între a continua și a închide afacerea.”
Cristian Pavel
