30 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Zidul Berlinului a fost timp de 28 de ani simbolul dureros al divizării Germaniei şi al confruntării dintre lagărul sovietic şi lumea occidentală.
Zidul a fost ridicat începând din 13 august 1961 pentru a opri fuga cetățenilor est-germani spre Vest (între 1945 şi 1961 au fugit aproximativ 3 milioane de germani), Zidul Berlinului avea o lungime de 155 de kilometri: 43 de km tăiau Berlinul de la nord la sud, iar 112 izolau Berlinul de vest de restul Republicii Democrate Germane (RDG).
Zidul era format în mare parte din plăci de beton armat cu o înălţime de 3,6 metri, întărite în partea superioară de o structură cilindrică netedă, menită să descurajeze orice tentativă de escaladare.
În partea de est s-a creat un teren al nimănui bine păzit, mărginit de alte fortificaţii. Supranumită “fâşia morţii”, această a doua incintă îi împiedica pe berlinezii de est să se apropie de frontieră.
302 posturi de observaţie şi 20 de buncăre îi ajutau pe cei peste 7000 de soldaţi să asigure supravegherea zidului. Noaptea, felinarele instalate din 30 în 30 de metri făceau din Zidul Berlinului locul cel mai bine luminat din oraş, în contrast cu penumbra în care era scufundat Berlinul de est.
Instalaţia era completată de alarme, şanţuri, sârmă ghimpată, cerberi, sisteme de foc automat. În no-man’s land, unde nici militarii nu aveau acces, nisipul greblat cu grijă permitea reperarea oricărui pas.
Zidul avea şapte puncte de trecere oficiale. Cel mai celebru era Checkpoint Charlie, situat pe Friedrichstrasse, între cartierele Kreuzberg, în Vest, şi Mitte, în Est.
În octombrie 1961, acest post de frontieră a fost teatru de confruntare între Statele Unite şi Uniunea Sovietică: tancurile şi soldaţii din cele două tabere s-au înfruntat timp de câteva ore, în urma unui diferend legat de libera circulaţie a unui diplomat american, Allan Lightner.