Coiful de la Coțofenești, unul dintre cele mai valoroase artefacte din patrimoniul românesc, se apropie de finalul unui proces de restaurare extrem de complex, care a durat ani. Acesta a fost prezentat publicului, luni, într-o sesiune specială organizată de Muzeul Național de Istorie a României, în prezența unor personalități importante, printre care viceprim-ministrul Marian Neacșu, procurorul general al Parchetului, Cristina Chiriac, ministrul Culturii, Ioana Ciocan, și directorul MNIR, Cornel Ilie. Deși piesa a fost recuperată în 2022 din Olanda, după un jaf care a șocat țara, procesul de restaurare a fost unul greu, plin de provocări tehnice și istorice.
Rezumat:
Restaurarea cu metode experimentale, o provocare deosebită
Restauratorul Alexandru Dozsa, responsabil pentru refacerea Coifului, a explicat că lucrările au fost realizate cu metode experimentale, o abordare necunoscută până în prezent în acest tip de restaurări. “Intrăm în ultima etapă a acestui proces și ceea ce o să vedeți astăzi este momentul în care a fost rezolvată cea mai importantă, cea mai serioasă problemă, cea care era cea mai complicată, respectiv, cea legată de turtirea coifului. Atunci când a venit era aplatizat, trecuse, ca să zic aşa, printr-o traumă destul de mare”, a spus Alexandru Dozsa.
Metodele folosite au implicat o combinație de presiune aplicată asupra obiectului, sub autorizarea unei presiuni între două mulaje. Pentru fiecare etapă de aplicare de presiune pe acest obiect a trebuit să iau niște mulaje cu un material termoplastic în interiorul lui și în exteriorul lui, păstrând forma și aplicând o suprafață cât mai mare de contact asupra obiectului să pot aduce obiectul dincolo de zona de plasticitate pentru că metalul are o zonă plastică după care se produce deformarea. Şi am reuşit să-l aduc la formă bucată cu bucată”, a explicat restauratorul.
Restaurarea nu a fost doar o problemă de tehnologie, ci și de istorie. Forma inițială a Coifului nu a fost documentată în mod precis, ci doar fotografic. “Forma dinaintea furtului este documentată doar fotografic. Nu avem o scalare cu dimensiunile exacte ale obiectului decât după furt. M-am ghidat foarte mult după o replică a coifului care există în colecția muzeului și aceea cu un procent de eroare, pentru că și acel obiect a mai suferit deformări și, da, ca formă generală, este o replică unul la unul cu obiectul original, prin urmare am putut să mă ghidez după ei”, a precizat Alexandru Dozsa.
Restaurarea a costat “câteva zeci de mii de euro”, dar nu este finalul
Deși piesa a fost prezentată într-o formă aproape identică cu cea inițială, Mihaela Simion, director adjunct la MNIR, a subliniat că aducerea la forma absolut inițială nu este un standard de bună practică. “Furtul prin care a trecut face parte din anamenza sa. Este o practică general-universală, un model de bună practică pentru absolut toate obiectele muzeale și evident că, într-o formă sau alta, istoria fabuloasă a acestei piese conține în acest moment și acest eveniment dramatic. Tocmai de aceea, aducerea la forma absolut inițială nu este un standard de bună practică”, a afirmat Simion.
Restaurarea Coifului a costat “câteva zeci de mii de euro”, o sumă destul de mare pentru un obiect de acest calibrul. Totuși, autoritățile au anunțat că, din 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, coiful va putea fi admirat din nou de vizitatori. Este un moment important, nu doar pentru muzeu, ci și pentru întreaga comunitate culturală din România, care a așteptat cu nerăbdare acest moment.
Vocea din culise
