Fostul mare fotbalist brazilian Pele a încetat din viaţă la vârsta de 82 de ani, a anunţat, joi, una dintre fiicele sale, Kely Nascimento, citată de AFP.
”Te iubim la infinit, odihneşte-te în pace”, a scris ea pe Instagram, din spitalul Albert Einstein din Sao Paulo, unde Edson Arantes do Nascimento era internat de o lună.
Spitalul a precizat că decesul a survenit în urma ”cedării mai multor organe vitale”.
Singurul fotbalist cu trei titluri de campion mondial în palmares (1958, 1962, 1970), Pele era internat încă din 29 noiembrie pentru o reevaluare a tratamentului de chimioterapie contra unui cancer de colon diagnosticat în 2021 şi pentru tratarea unei infecţii respiratorii.
Pe 21 decembrie, echipa de medici a semnalat că tumoarea a avansat şi că Pele a avut nevoie de tratament intensiv din cauza disfuncţiilor la rinichi şi inimă.
Decesul lui Pele survine la 11 zile după încheierea Cupei Mondiale de fotbal din Qatar şi la doi ani după dispariţia altui monstru sacru al fotbalului, argentinianul Diego Armando Maradona.
Supranumit “Perla neagră” (“Perola Negra”) sau “Regele fotbalului” (“O Rei de Futebol”), pe numele adevărat Edson Arantes do Nascimento, Pele s-a născut în localitatea Tres Coraçőes din statul brazilian Minas Gerais. La 9 ani, s-a legitimat la echipa 7 August Bauru. Este remarcat de internaţionalul brazilian Waldemar de Brito, care-l recomandă clubului FC Santos, unde se transferă în 1955. Un an mai târziu, în septembrie, la nici 16 ani debutează cu gol în prima divizie braziliană, într-un meci cu Corinthians.
Dribleur şi golgheter înnăscut, pasator de geniu, unul dintre cei mai buni mijlocaşi ofensivi din istorie, Pele a entuziasmat generaţii întregi de iubitori ai fotbalului. Primul său succes major a fost consemnat în 1958, la Cupa Mondială găzduită de Suedia, când adolescentul de 17 ani a contribuit decisiv la triumful naţionalei braziliene la acel turneu final. Cele două goluri de excepţie din finala cu echipa ţării gazdă, dar şi evoluţia sa încântătoare pe întreaga durată a campionatului au făcut ca specialiştii să întrevadă în tânărul jucător viitoarea stea a fotbalului mondial.
În 1962, la Cupa Mondială din Chile, Pele are o evoluţie scurtă, fiind accidentat încă din primul meci, lăsându-şi astfel coechipierii să câştige fără el al doilea titlu mondial. Patru ani mai târziu, în 1966, ghinionul îl urmăreşte din nou. În al treilea meci din grupă, contra Portugaliei, este accidentat grav, fiind nevoit să urmărească din afara terenului de joc cum naţionala ţării sale este eliminată din competiţie.
La ediţia următoare a Cupei Mondiale (Mexic 1970), Pele şi-a demonstrat din nou talentul uriaş, reuşind alături de coechipierii săi Jairzinho, Tostao, Rivelino, Carlos Alberto să câştige pentru a treia oară titlul mondial, o performanţă care nu a mai fost egalată. Pele a fost declarat cel mai bun jucător al competiţiei.
Şi la nivel de club, performanţele ”Regelui fotbalului” sunt remarcabile. Cu FC Santos, a câştigat de şase ori campionatul Braziliei (1961, 1962, 1963, 1964, 1965, 1968), două Cupe Libertadores (în sezoanele 1961/1962 şi 1962/1963) şi două Cupe Intercontinentale (1962 şi 1963), conform transfermarkt.com. Timp de doi ani (1975-1977) a jucat la echipa americană New York Cosmos, cu care, în 1977, a triumfat în campionatul intern.
A marcat în întreaga carieră 1283 de goluri în 1363 de meciuri, record mondial al tuturor timpurilor, potrivit guinnessworldrecords.com. La 11 noiembrie 1969, ziua când a marcat al 1.000-lea gol, întreaga Brazilie a fost în sărbătoare, iar compozitorul brazilian Eduardo Techa a compus în cinstea autorului golului o ”Suită pentru fotbal”. A evoluat de 92 de ori în naţionala ţării sale, pentru care a înscris 77 de goluri.
După încheierea carierei de fotbalist (1977), a rămas o personalitate respectată şi idolatrizată de către microbiştii din întreaga lume. În 1978, i-a fost acordat Premiul internaţional pentru Pace şi în 1993 a fost introdus în National Soccer Hall of Fame. În iunie 1994, a fost numit ambasador al bunei voinţe la UNESCO. Misiunile sale umanitare consacrate ajutorării copiilor în dificultate, lupta împotriva utilizării drogurilor de către adolescenţi, cât şi promovarea sportului ca un mijloc de expresie socială l-au recomandat pentru această funcţie. A activat şi ca ambasador internaţional la UNICEF, pentru a promova pacea şi toleranţa internaţională în cadrul competiţiilor amicale de fotbal.
Între 1 ianuarie 1995 şi 1 mai 1998, a fost ministru extraordinar al sportului în timpul mandatului de preşedinte al Braziliei deţinut de Fernando Cardoso.
Pele a fost cavaler al imperiului britanic, titlu acordat de Regatul Marii Britanii în 1997.
În anul 1999, a primit titlul de Fotbalistul Secolului din partea Federaţiei Internaţionale de Istorie şi Statistică a Fotbalului. În acelaşi an, a fost desemnat Atletul Secolului de către Comitetul Olimpic Internaţional, iar revista Time l-a inclus în lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului XX. În decembrie 2000, FIFA l-a desemnat, alături de Diego Maradona, Fotbalistul Secolului XX. Anul 2010 i-a adus lui Pele titlul de preşedinte onorific al clubului New York Cosmos. În 2013, Pele a primit Balonul de Aur Onorific din partea FIFA pentru întreaga sa carieră.
La 17 iunie 2016, Pele a fost decorat cu Ordinul Olimpic, la muzeul care îi poartă numele din oraşul Santos, de către preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), Thomas Bach, pentru “angajamentul său în favoarea sportului”.
La 29 noiembrie 2022, Pele a fost internat la spitalul Albert Einstein din Sao Paulo, pentru o reevaluare a tratamentului său chimioterapic după descoperirea unei tumori la colon în septembrie 2021. Suferea de cancer, insuficienţă renală şi cardiacă.