Cantarea bizantina, numita si arta psaltica, exclusiv vocala si monofonica insoteste textele liturgice. Printr-o decizie recenta, muzica bizantina a fost inclusa in Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO.
Este vie de doua mii si este perfecta – spun specialistii in muzica bisericeasca, dupa decizia de miercuri luata de Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura – UNESCO – de a recunoaste cantarea bizantina ca fiind parte a patrimoniului cultural imaterial al omenirii.
Muzica bizantina este compusa pentru rugaciuni si se canta, de regula, in biserici, desi in ultimii ani s-au inmultit concertele pe scena. Cantarea bizantina isi are radacinile in traditiile muzicale din Balcani si din estul Mediteranei, pana unde se intindea Imperiul Bizantin. A aparut dupa secolul al III-lea si a cunoscut apogeul intre secolele al XIII –lea si al XV-lea.
Muzica a crestinilor din imperiul roman de rasarit, este codificata in opt moduri sau tonuri. Este vorba de o muzica fara modulare armonica, avand cadru modal fix, spre deosebire de sistemul tonal obisnuit în muzica occidentala, care se bazeaza in principal pe doua moduri, major si minor.
“Valoarea sa depaseste lumea ecleziastica, iar elementele sale sunt detectate in muzica populara din Balcani, turca, araba sau greaca, in general in cultura mediteraneana” – apreciaza Konstantinos Siachos, directorul scolii de muzica bizantina si traditionala din Kalamata, in sudul Greciei.
Monica