Pe măsură ce sondele Voyager 2 și Voyager 1 se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, NASA a reușit să le prelungească viața prin o intervenție tehnică extrem de complexă, cunoscută sub numele de “Big Bang”. Această operațiune a permis menținerea activității sondei Voyager 2 pentru încă un an, iar echipa NASA pregătește o strategie similară pentru Voyager 1, cea mai îndepărtată sondă spațială din istorie. Misiunea, inițial proiectată pentru cinci ani, a depășit cu mult termenul inițial, oferind date inedite despre spațiul interstelar și regiunile dincolo de heliosferă.
Un efort de ani pentru a menține sondele în funcțiune
Lansate în 1977 la câteva săptămâni distanță una de cealaltă, Voyager 1 și Voyager 2 au fost concepute pentru o misiune de explorare a planetelor exterioare ale Sistemului Solar. Însă, după aproape cinci decenii de funcționare, cele două sonde continuă să trimită date către Pământ, chiar și după ce au pătruns în spațiul interstelar, regiunea dincolo de heliosferă. La momentul actual, Voyager 2 se află la o distanță de aproximativ 21,35 miliarde de kilometri de Pământ, în timp ce Voyager 1 a atins deja 25,4 miliarde de kilometri.
Energiea pentru sonde este generată de către generatoare termoelectrice cu radioizotopi (RTGs), care transformă căldura rezultată din degradarea plutoniului în energie electrică. Cu toate acestea, pe măsură ce combustibilul radioactiv se epuizează, fiecare sondă pierde aproximativ patru wați de putere anual. Pentru a compensa această scădere, NASA a fost nevoită să oprească treptat instrumente științifice și sisteme considerate mai puțin esențiale, dar recent, echipa a implementat o strategie revoluționară.
În cadrul operațiunii “Big Bang”, inginerii NASA au înlocuit mai multe componente consumatoare de energie cu alternative mai eficiente, menținând în același timp temperatura internă necesară funcționării sondei. Această intervenție a presupus oprirea a două sisteme de încălzire și a unui recorder digital de bandă, care contribuia la încălzirea sondei prin căldura reziduală produsă. În schimb, au fost activate alte echipamente și sisteme de încălzire capabile să ofere suficientă căldură cu un consum mai redus de energie.
Modificările software-ului de la bord au fost esențiale pentru a asigura funcționarea optimă a sondei în cazul activării modului automat de siguranță. Astfel, sonda utilizează acum configurația cu cel mai mic consum energetic, ceea ce permite menținerea în funcțiune a celor trei instrumente științifice rămase pe Voyager 2. Potrivit estimărilor NASA, aceste modificări pot extinde misiunea sondei pentru încă un an, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare de până la doi ani.
Kareem Badaruddin, managerul misiunii Voyager din cadrul Laboratorului de Propulsie Jet, a declarat că această succés a fost rezultatul unui an întreg de muncă, în care a contribuit aproape întreaga echipă. “Orice modificare transmisă către o sondă aflată la o distanță atât de mare necesită timp și planificare atentă”, a explicat el. Un semnal radio trimis către Voyager 2 are nevoie de aproape 20 de ore pentru a ajunge la sondă, iar confirmarea rezultatului călătorește încă 20 de ore până la Pământ, ceea ce subliniază complexitatea operațiunii.
Înainte de aplicarea modificărilor finale, echipa NASA a realizat mai multe teste pentru a verifica dacă noua configurație consumă energia estimată și dacă temperatura internă a sondei rămâne în limite sigure. Succesul obținut în cazul Voyager 2 deschide calea pentru o operațiune similară destinată sondei Voyager 1, însă acest proces va necesita mai multă răbdare, deoarece semnalul radio are nevoie de aproximativ 24 de ore pentru a ajunge la cea mai îndepărtată sondă spațială creată vreodată.
Primul test al sistemului energetic a fost realizat cu succes, iar următoarea etapă va analiza dacă Voyager 1 poate menține o temperatură suficientă după aplicarea noii configurații. Dacă strategia va funcționa, NASA speră să prelungească activitatea sondei și chiar să reactiveze unul dintre instrumentele sale științifice oprite pentru economisirea energiei. Instrumentul pentru particule încărcate cu energie redusă a funcționat timp de aproape cinci decenii și a furnizat date importante despre particulele încărcate și mediul aflat dincolo de heliosferă, contribuind la înțelegerea spațiului interstelar.
Pentru NASA, fiecare lună suplimentară de funcționare a sondelor Voyager reprezintă o oportunitate unică de a obține informații care nu pot fi colectate prin nicio altă misiune spațială aflată în prezent în activitate. Aceste sonde, care au supraviețuit prin condiții extreme și au continuat să trimită date către Pământ, sunt considerate unul dintre cele mai mari realizări ale omenirii în explorarea spațiului cosmic.
Vocea din culise
