Află când răspunzi cu bunurile proprii ca administrator ori asociat al unei firme

Recent, echipa de avocați avocatum.ro a publicat o analiză privind situațiile în care un asociat ori un administrator al unei societăți cu răspundere limitată poate răspunde personal cu bunurile proprii.

Analiza apare în contextul publicării, în trecut, a unei opinii intitulate răspunderea solidară a asociatului unei societăți comerciale, în care un avocat din cadrul echipei și-a exprimat punctul de vedere cu privire la antrenarea răspunderii solidare.

Potrivit acestora, răspunderea limitată a societății nu este absolută. În această împrejurare apare răspunderea personală.

Astfel, aceasta este atrasă asociatului ori administratorului în caz de fraudă, înșelăciune, de abuzul răspunderii limitate, atunci când bunurile societății sunt folosite în scop personal sau când se iau decizii contrare interesului societății.

În concret, din perspectiva răspunderii se face abstracție de patrimoniile distincte, respectiv al societății și al persoanei fizice, și se antrenează răspunderea personală a asociatului ori a administratorului, după caz, pentru obligațiile societății.

Una dintre cele mai întâlnite întrebări primite din partea utilizatorilor a fost în legătură cu anularea anumitor acte de angajare a societății ori de înstrăinare a activelor anterioare intrării în insolvență.

Răspunsul vine tot din cuprinsul actelor normative conform cărora, în anumite cazuri, administratorului judiciar/ lichidatorul judiciar să introducă o acțiune având ca obiect anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Obiectivul acțiunii privind anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului îl poate reprezenta întoarcerea în patrimoniul societății a bunului înstrăinat.

Un alt subiect de interes îl reprezintă situațiile în care se atrage răspunderea personală în procedura insolvenței

Potrivit avocaților, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

1. au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
2. au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
3. au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
4. au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
5. au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
6. au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
7. în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;
8.  orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

Dacă mai sus răspunderea cu patrimoniul propriu al asociatului ori al administratorului este atrasă de instanță, în continuare, avocații arată în ce cazuri răspunderea este atrasă de organul fiscal.

Potrivit acestora, actul normativ prevede că răspund solidar cu debitorul persoană juridică următoarele persoane:

1. asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;
2. terții popriți, în situațiile prevăzute la art. 236 alin. (9), (11), (13), (14) și (18), în limita sumelor sustrase indisponibilizării;
3. reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, potrivit art. 236 alin. (14) lit. a), că nu deține alte disponibilități bănești.
4. emitentul scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori instituția care a confirmat scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție potrivit art. 211 lit. b), în cazul în care nu a virat, potrivit legii, sumele de bani în conturile de venituri bugetare la solicitarea organului fiscal. Dispozițiile art. 2.321 alin. (3) din Codul civil rămân aplicabile.

Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

1. persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, au dobândit în orice mod active de la debitorii care și-au provocat astfel insolvabilitatea;
2. administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;
3. administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
4. administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
5. administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței răspund solidar cu acesta persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata acestor obligații.

Situațiile în care este posibilă antrenarea răspunderii personale a asociatului ori a administratorului sunt diverse, chiar și când suntem în prezența unei societăți cu răspundere limitată.

Dat fiind că fiecare speță prezintă particularități, pentru a preîntâmpina eventuale consecințe negative, se impune să studiezi particularitățile cazului tău raportat la actele normative aplicabile și la circumstanțele personale.